Ipoteze

Ia să-mi spui, dulce ispită,
când te caut şi nu eşti,
te-a furat cumva vreo minte
să te-ascundă în poveşti?

Sau îmi hoinăreşti aiurea,
printre fluturi, ochii tăi
s-ar ascunde de minune
dacă nu ar fi prea răi.

Şi de n-ar fi prea fierbinte,
trupul tău din miez de măr
l-ar putea muşca poetul,
otrăvindu-se de dor.

Când te caut şi nu eşti,
ia să-mi spui dulce ispită,
te ascunde un poem
sau eşti numai rătăcită ?

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Convingere

În spitale nu se moare,
se trăieşte mai încet
filmul zilelor solare,
cu intenţii de poet.

Paturi albe nu există,
paturi albe de cazarmă,
doar surori-soldaţi cu zâmbet,
fără inimă şi armă.

Doar imagini care pleacă,
fără umbre pe pereţi,
în vacanţe permanente
şi iluzii de asceţi.

Şi simţind, de dinlăuntrul
zidurilor, că e vară,
în spitale nu se moare,
se trăieşte... în afară.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Bolnav de păstrăvi

Mi-e sângele pârâu de munte,
bolnav de păstrăvi, uneori,
în care pescuieşti, iubito,
când mă colinzi, de sărbători.

Şi când te arde o dulce febră,
turista mea cu ochii verzi,
tu te adăpi vampiră blondă
să-mi bucuri blondele amiezi

Pe care-ţi laşi amprenta suplă,
precum un asfinţit pe ape,
bolnav de păstrăvi, uneori
mi-e sângele, să te adape.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Cântec bahic

Dă-mi să beau, că-i ieftină iubirea,
azi băui o cană şi ceva,
cumpărată cu monezi de lacrimi
dăruite de iubita mea.

Dă-mi să trag cu puşca la dugheana
unde cască gura vânători
de femei de tablă şi de vise
despre fericire, uneori.

Dă-mi să beau, prietene, mai dă-mi,
împuşcată grav mi-e inima,
vreau să se topească până-n zori
mai toţi plumbii adunaţi în ea.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac