Dacă vin

Dacă vin, de ce nu bei,
dacă hai, de ce nu vrei,

eu sunt unu, tu eşti doi,
altul suntem amândoi.

Că nu-i noaptea perie,
iarba să ne sperie,
ochiul lunii, cu albeaţă,
vede înspre dimineaţă.

Ochiul vede, ochii fură,
dacă-i pui gară la gură
şi nu e mai înţelept
ochiul stâng ca ochiul drept.

Dacă da, de ce mai de,
să pălească stelele,
dacă de, de ce mai nu,
nu se-ntoarce Argeşu'.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Excepţii

Tu singură,
ca o excepţie,
ciudată lecţie
din zile adolescentine,
mă porţi cu tine
aşa vulgar şi nespălat
de zgura relelor divine.

Eu singur ca un vagabond
de câine blond,
făcând excepţie,
mă-ntorc să ling,
linguşitor,
aceeaşi mână sau picior,
pe care mi le-ntinzi uşor,
cu predilecţie.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Anotimp

Iubitele se-mbolnăvesc de gripă,

e iarnă peste sâni şi peste coapse,

ideile îngheaţă în priviri,

retinele sunt albe  şi geroase.

Imaginile se nasc voalate fiindcă

nici o culoare nu le mai încape,

iubitele se-mbolnăvese de gripă,

pe la dineuri serioase şi agape.

Oraşul e un vis contagios,

o lume a spitalelor de-o clipă,

în care, triste surori de caritate,

iubitele se-mbolnăvesc de gripă.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac

Dacă

Dacă ai vrea să fii o vară,
înspre toamnă, dac-ai vrea,
trupul să-ţi apleci şi ochii
colorându-se de ea,

să-ţi ascunzi în frunze glasul
inutil ca un cuvânt
adresat tăcerii care
se anunţă pe pământ.

Dac-ai vrea să fii o altă,
dar să mai rămâi aceea
care brizura mişcarea,
care profana ideea

cu pudoare, când o frunză
aşezai pe trupul gol,
ca să ne separe frunza
într-un pol şi în alt pol.

Dac-ai vrea să fii o vară,
înspre toamnă, dac-ai vrea,
m-aş primăvara, iubito,
însorit de umbra ta.

Copyright ©2011 Andrei Ciolac