Dimineţile

Dimineţile superficiale
ca nişte puştoaice,
staţiile mele de aşteptare
prin care se plimbă
impegaţi de mişcare,
adolescenţi oarecare.

Dimineţile în care palpită
inima învelită în foi de  tutun,
bandajul din trusa medicală de  drum,
fără fum, 
acum fără fum.

Dimineţile în care tuşesc

o tuse cu ecou convulsiv,
pe tavanul zorilor,
adeziv,
dimineţile mele fără motiv.

În prundişul râului

Bănuiam că
inima mea e de piatră
şi atunci am smuls-o,
aruncând-o
în prundişul râului.

Mai târziu,

având lipsă de ea
şi trebuindu-mi aceasta,
am căutat-o îndelung
în prundişul râului.

Dar negăsind-o tot pe aceea,
fiindcă o luase  altcineva,
am ales alta, 
la întâmplare,
în prundişul râului.

Bănuiam că

inima mea e de piatră,
acum sunt foarte sigur de ea,
de piatra aceea găsită
în prundişul râului.

Alergie

Apartamentul inimii e gol şi

vin să-mi pună gratii la ferestre

vreo două-trei, de marinari, neveste,

în baie înoată o sticlă de alcool.

Oglinzile sunt toate acoperite

cu chipul meu, ce mă priveşte greu

fiindcă nu ştie sigur că sunt eu

şi nu e nimeni care să-l imite.

Zboară încet o carte de poeme

pe care nu am chef să le mai scriu,

în dormitor, e patul un sicriu

unde domnește, abuziv, o lene.

Când intră pe ferestră arzătoare

frunzele toamnei, trase-n staniol,

ceva în capul pieptului mă doare,

apartamentul inimii e gol.