Braconaj

Degeaba îmi arunc nervos năvodul

în apa nopţii tocmai distilată,

nu se mai plimbă nimeni printre valuri,

e prea curată apa, prea curată.

Arare un rechin bătrân mai scoate,

la licitaţie, sirene prost crescute,

pe piaţa toamnei unde marinarii

acuză insomniile acute.

În câteva vitrine se mai plimbă

cumpători târzii şi vânzătoare,

ca-ntr-un acvariu, peşti gelatinoşi

fluidizând lumina-n galantare.

Dar pescuitu-i interzis acolo,

afară e permis sezonier

în toamna asta fără importanţă

pentru un suflet de braconier.

Acvatici când...

Acvatici când vom fi, iubito,

şi ne-om acoperi cu pleoape

organele de simţ,

adică,

aproape inimile toate,

ne vom iubi mai pudic, poate,

cu trupuri reci ascunse-n gând,

vom respira aceeaşi apă

şi tu şi eu, 

pe rând.

Ne vom iubi cum numai peştii

cu eleganţă se adoră

în fiecare zi, în zori,

mai mult sau mai puţin,

o oră.

Bătrâni

E timpul plin de grelele secunde

vâscoase ca o ploaie de noroi,

suntem răniţi pe faţă şi la tâmple,

nu mai avem armurile pe noi.

Mai rezistăm cu amintiri frugale,

neconsumate încă sau prea vechi

să mai ademenească zburătorii

cu plete negre, blonde şi perechi.

Din când în când mai ridicăm paharul

prea plin de amintirile uitate,

să închinăm o cupă pentru noi,

și doar un strop pentru eternitate.

Dormim puţin, să pară ziua lungă,

din ce în ce mai mult se face seară,

fiindcă lumina nu ne mai ajunge

şi nu mai vine nici o primăvară.

Ne tremură mişcarea într-un spaţiu

ce încăpăţânaţi îl umplem încă,

veseli sau trişti, disimulând ridicol

teama paralizantă şi adâncă.

Şi ni se pare tot mai des că-i frig

e timpul plin de grelele secunde,

nu se ridică ploaia de pe noi și

nu avem deloc unde ne-ascunde.

Strigături

Când am început să strig,

strigai verde, strigai frunză

dar simţeam că iară mint

şi astă-vara mă acuză.

Mă acuză pân-la brâu

iarba-naltă şi difuză

unde mă iubeai pe rând

ascuţită şi obtuză.

Ca o vară înspre toamnă,

prea acută, sau prea gravă,

mă iubeai iubind, iubito,

şi pe fân şi pe otavă,

de-mi săreau din vene greieri,

mai ales din vena cavă,

sub un cer ca o lentilă

şi convexă şi concavă.

Când am început să strig,

să mai strig o strigătură,

strigai verde, strigai frunză

și strigai gură la gură.

Pro clasic

Hai să mai fim o clipă clasici,

cu forme pure în priviri,

să ne drapăm în linii curbe

doar naturalele ruşini.

Cu umeri goi şi muşchi rotunzi

îmbrăţișând dureri măreţe,

să ne supunem unor zei

cu trup de oameni şi cu feţe.

Sublimi să stăm în poze reci

de marmură sau bronzuri fine,

prin expoziţii, dacă treci,

iubito, tu cu mine.