Pastel

Iar e toamnă şi iar curge
sângele pământului
pe din dosul teascului.

La botezuri şi la nunţi,

din găleţi cu ochii tulburi,

strigă soarele din struguri.

Singulară în chindie,

grea, pădurea se dezbracă

turmentată, beată toată.

Şi cam laic, chiar Isus,

coborând de pe-o icoană,

îşi bea sângele din cană.

Anotimp

Când soarele se surpă peste toamnă,
e semn că vinul se cloceşte bine
în icre-negrele învelite-n foi de vie
de tămâioasă sau de razachie.

Nu mai ştiu foarte bine cine

pădurile a aprins acum şi cerul,
poate vreun vagabond de vânător
a tras cu puşca-n sus, braconierul !

Ştiu foarte bine însă că e vremea
să hibernăm puţin, iubită Doamnă,
că, uite, nu ne mai încape cerul
şi soarele se surpă peste toamnă.

Fantastica

"Ce faci omule în drum?"

"Ce să fac, mă nasc din scrum..."

"Trebuie că eşti nebun

Să iei viaţă doar din fum.

Nu eşti pasăre, cioc, guşă,

Nu poţi să creşti din cenuşă.

Altă mamă n-ai găsit,

Nu vezi că eşti pârjolit,

Ochii mari ca de strigoi,

Ten mânjit şi păr vâlvoi?

Omule să vii, de vrei,

Să te spăl eu cu temei,

Să te ud şi să-ţi mai sting

Ochii care se aprind."

"Vreau, dar lasă-mă întâi,

Alte vorbe să nu-mi spui,

Chiar de sunt aşa urât,

Să mă termin de născut!"

Camuflaj

Când trecem pe trotuoare paralele,
tu-n sensul curgerii şi eu vâslind,
ferestrelor din noi punem perdele,
să nu le vadă nimeni strălucind.

Cu jaluzele ieftine în fond,
baricadăm intrarea principală,
să nu se vadă de sub părul blond
singurătatea noastră siderală.

Şi cum să afle îngerul iubirii,

când suntem invizibili şi felini,
că-mbătrânim în spatele privirii
sau după ochelarii cabalini.

Vânătorească

Iubita îmi colindă iar prin vise,

să-mi caute vampirii de idei,

să-i captureze şi în cuşti deschise,

ascunşi să-i ţină între sânii ei.

Eu o-ntâlnesc în câte-un vis terestru,

când rătăcesc potecile uşor,

vânătoreasa mea de monştri sacri

e crudă şi-nclinată spre omor

Şi mă ucide cu idei furate,

despre iubiri perene şi iubiţi,

de la vampirii mei supuşi torturii

de-a fi între sânii ei mereu striviţi.

Bolnav de păstrăvi

Mi-e sângele pârâu de munte,
bolnav de păstrăvi, uneori,  
în care pescuieşti, iubito,
când mă colinzi de sărbători.

Şi când te arde o dulce febră,

turista mea cu ochii verzi,
tu te adăpi vampiră blondă
să-mi bucuri blondele amiezi

Pe care-ţi laşi amprenta suplă,
precum o literă pe ape,
bolnav de păstrăvi, uneori, 
mi-e sângele, să te adape.