Câteodată mai răsare, timidă,
anemica floare, colorată incert,
dimineaţa nu fixează nici un
contur
pe retina distinsului poet.
Dincolo de
toată această confuzie,
copiii albi de prea mult întuneric
împrumută umbrei talia lor,
subţire împreunare imaterială.
Vegetez undeva la mijlocul golului
şi încep să mi se şteargă treptat
ochii,
de care mă pot lipsi acum
când anotimpul se lipseşte de
culoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu