Îngheaţă visul într-o poză rece,
e frig în primăvară şi e gol,
nu sunt culori destule să înece,
topind gheţarii veşnicului pol.
Strigoi bătrâni şi obosiţi şi
orbi,
pomii ascultă ţipătul din seve,
le
stau pe umăr centenarii corbi,
dar cine are chef să îi observe.
Și visul este alb şi este gri
şi peste tot un fel de osteneală,
de nu-ţi mai vine nici măcar să scrii
o
pagină, cu palida cerneală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu