Fată, n-ai tu nici o vină,
că mi-e frig și mi-e lumină
și îmi cade pe retină
cerul plin de lună plină,
că sunt prea spuzit de stele
căzătoare și rebele,
iar pe râul frunții mele
curg petale de lalele,
să-mi descânte, să mă spele,
să mă vindece de rele.
Când mi-e frig
și mi-e lumină,
fată, n-ai tu nici o vină,
numai trupul de felină
ce m-adulmecă, m-alină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu