E fum de parcă arde foc de apă,
pe Dunăre curg înecaţi de lem
şi latră o sirenă de vapor
cu dinţi de clopot care muşcă ceaţa.
În port e bună, nu e bună dimineaţa,
cu marinari de baltă tremurând
fumul ţigărilor, ca un blazon apus
al lupilor de mare reformaţi.
Pe un ponton de scândură, uitaţi,
stau doi copii ce au descoperit,
noaptea trecută, rece şi încet,
ce e
iubirea şi nu pot să creadă
că asta-i marele blestem.
E fum de
parcă arde foc de apă,
pe Dunăre curg înecaţi de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu